A început Postul Crăciunului. 40 de zile de rugăciune, tradiții și pregătire sufletească

Începând de duminică, 15 noiembrie, credincioșii ortodocși au intrat în Postul Nașterii Domnului, cunoscut în popor drept Postul Crăciunului. Cele 40 de zile de pregătire se vor încheia în Ajun, pe 24 decembrie, și reprezintă una dintre cele mai importante perioade spirituale ale anului bisericesc. Nu este vorba doar despre renunțarea la carne, lapte, brânzeturi și ouă, ci despre o invitație la liniște, iertare, empatie față de cei din jur, rugăciune și apropiere de Dumnezeu.

Rânduiala celor 40 de zile a fost stabilită în anul 1166, la Sinodul Local de la Constantinopol, în vremea patriarhului Luca Chrysoverghi. Dincolo de regulile alimentare, postul are un scop mult mai profund: pregătirea sufletului pentru primirea Nașterii Mântuitorului. Biserica îi îndeamnă pe credincioși să fie mai atenți la propriile gânduri și fapte, să renunțe la răutate, invidie și conflicte și să înlocuiască judecata cu înțelegerea. Rugăciunea, spovedania, participarea la slujbe și ajutorarea celor nevoiași sunt considerate la fel de importante ca înfrânarea de la anumite alimente. Postul devine astfel un exercițiu de voință, răbdare și generozitate, iar beneficiile sale spirituale se regăsesc în liniștea interioară și în relațiile mai bune cu cei din jur.

Cum a apărut sărbătoarea Crăciunului

Sărbătoarea Nașterii Domnului are o istorie veche de peste două milenii, fiind una dintre cele mai importante celebrări ale creștinătății. Deși Evangheliile după Matei și Luca relatează nașterea lui Iisus Hristos în Betleem, acestea nu precizează ziua exactă a evenimentului. Data de 25 decembrie a fost consacrată treptat în tradiția creștină, fiind atestată la Roma în secolul al IV-lea, în anul 336. Alegerea acestei zile a căpătat, în timp, o semnificație spirituală profundă: venirea în lume a Mântuitorului, considerată de creștini începutul unei noi speranțe pentru omenire. De-a lungul secolelor, Crăciunul a devenit nu doar o sărbătoare religioasă, ci și un moment în jurul căruia s-au format tradiții, obiceiuri și ritualuri transmise din generație în generație. Astăzi, dincolo de diferențele culturale dintre popoare, mesajul său central rămâne același: iubire, pace, credință și speranță.

O teorie susține că primii creștini considerau că Iisus a fost zămislit în aceeași zi în care avea să moară, respectiv 25 martie. Această dată era asociată cu Buna Vestire și cu momentul răstignirii. Adăugând cele nouă luni ale sarcinii, se ajunge la 25 decembrie, data celebrării Nașterii Domnului.

Această explicație este cunoscută drept teoria calculului și este susținută de anumite mărturii și interpretări ale scrierilor creștine timpurii. 

În calendarul roman, 25 decembrie era asociată cu solstițiul de iarnă și cu sărbătoarea Sol Invictus (Soarele Neînvins), celebrată în timpul împăratului Aurelian.

Unii istorici consideră că Biserica a ales această dată și pentru a oferi o semnificație creștină unei perioade în care simbolismul luminii și al renașterii soarelui era deja prezent în lumea romană.

Legătura cu Paștele evreiesc

În primele secole creștine, teologii încercau să stabilească momentul morții și al Învierii lui Iisus Hristos pornind de la relatările Evangheliilor.

Răstignirea lui Iisus este legată în Evanghelii de sărbătoarea evreiască Pesah, care comemorează eliberarea israeliților din robia Egiptului, moment în care fiecare familie a sacrificat un miel și uns cu sângele lui pragul casei pentru a fi ocolită de Îngerul Morții. La fel, și Hristos a fost numit Mielul lui Dumnezeu, iar sângele Lui a fost menit a elibera din sclavia păcatului orice creștin. 

Pesah începe în ziua de 15 a lunii Nisan, conform calendarului evreiesc, un calendar lunisolar. Data se schimbă de la un an la altul în calendarul nostru. Primii creștini au încercat să coreleze evenimentele biblice cu acest calendar, dar și cu calendarul roman.

Un aspect important este că unii autori creștini timpurii au asociat momentul Patimilor lui Hristos cu echinocțiul de primăvară, plasat în calendarul roman la 25 martie. De ce tocmai 25 martie? Aici apare o concepție teologică veche, potrivit căreia marile evenimente ale existenței lui Hristos trebuiau să aibă o anumită armonie simbolică.

Unii creștini din primele secole considerau că:

  • Lumea a fost creată în perioada echinocțiului de primăvară.

  • Hristos a fost răstignit la 25 martie.

  • Tot la 25 martie ar fi avut loc zămislirea Sa, prin lucrarea Duhului Sfânt, în urma Bunei Vestiri.

  • După nouă luni, la 25 decembrie, s-ar fi născut Iisus.

Această interpretare se baza pe ideea că existența pământească a lui Hristos trebuia să formeze un ciclu simbolic complet.

Așadar, calendarul evreiesc a reprezentat un reper important în calculele creștine timpurii, dar, mai degrabă, s-a produs o asociere între calendarul roman, cronologia Paștelui evreiesc și interpretările teologice ale primilor creștini.

Când apare prima dovadă documentară?

Cea mai veche mărturie documentară necontestată privind celebrarea Nașterii lui Iisus pe 25 decembrie provine dintr-un calendar creștin roman, cunoscut sub numele de Cronograful din 354. Înregistrarea este considerată o dovadă că sărbătoarea era deja celebrată la Roma în anul 336.

Data de 25 martie a circulat în calculele creștine încă din primele secole, însă sărbătoarea Bunei Vestiri, ca praznic distinct, s-a conturat mai târziu. Este atestată în mod mai clar în secolul al V-lea, iar în secolele următoare s-a răspândit în diferite comunități creștine.

Când este dezlegare la pește în Postul Crăciunului 2026

Postul Nașterii Domnului este considerat unul de asprime mijlocie, iar calendarul bisericesc prevede 14 zile cu dezlegare la pește. Acestea sunt:

  • Noiembrie: 21, 22, 23, 28, 29 și 30 noiembrie.
  • Decembrie: 1, 3, 5, 6, 7, 12, 13 și 19 decembrie.

Prima dezlegare va fi pe 21 noiembrie, de sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului. Alte momente importante sunt Sfântul Apostol Andrei, pe 30 noiembrie, și Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie. În zilele de marți și joi există, potrivit rânduielii, dezlegare la untdelemn și vin, iar sâmbăta și duminica sunt zile cu dezlegare la pește, conform calendarului liturgic. Din 20 decembrie începe perioada de postire mai aspră, fără dezlegare la pește.

Colindele, mesele de Ajun și obiceiurile păstrate din bătrâni

Postul Crăciunului este însoțit de numeroase tradiții românești, transmise din generație în generație. Din punct de vedere bisericesc, cântările dedicate Nașterii Domnului încep pe 21 noiembrie, de Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. În afara lăcașurilor de cult, colindele încep să răsune, potrivit tradiției, după sărbătoarea Sfântului Andrei, de la 30 noiembrie. În sate, pregătirile pentru colindat, repetarea cântecelor și păstrarea obiceiurilor strămoșești aduc comunitățile mai aproape unele de altele.

Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie, are propriile rânduieli. În multe gospodării se pregătesc preparate de post, precum sarmalele cu orez și ciuperci, fasolea, colacii și turtele cu nucă. În unele zone se păstrează obiceiul de a mânca grâu fiert cu fructe și miere, iar în altele ajunarea continuă până la apariția Luceafărului de seară. Tot în Ajun, copiii și tinerii pornesc la colindat, vestind prin cântec Nașterea Mântuitorului.

Poate că, dintre toate tradițiile acestei perioade, cea mai frumoasă este aceea de a deschide ușa și inima pentru semeni. Într-o lume în care oamenii aleargă adesea după lucruri materiale, Postul Crăciunului ne amintește că nu bogăția mesei face sărbătoarea, ci iubirea din familie, iertarea oferită la timp și grija pentru cel care nu are pe nimeni. Iar dacă, la capătul celor 40 de zile, vom fi devenit puțin mai buni, mai răbdători și mai aproape de cei dragi, atunci postul și-a împlinit cu adevărat rostul.

 

Articole recente

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button